LIMBA ROMÂNĂ AZI Contribuţia lui Nicolae Mătcaş la cultivarea limbii române

Savant autentic, Nicolae Mătcaş nu uită că „limba română din Republica Moldova s-a aflat în permanenţă sub o influenţă masivă a limbii ruse, iar pronunţarea internaţionalismelor (chiar dacă acestea fuseseră împrumutate la timpul lor direct din franceză sau din alte limbi) imita pe cea a cuvintelor respective din limba rusă” (p. 14) şi că, prin urmare, numai aşa putem explica faptul că „o parte din aceleaşi cuvinte din limba română în dicţionarele editate în Republica Moldova în loc de oa îl conţin pe ua şi, în plus, acest digraf ua nu se rosteşte ca un diftong, cum se rostesc cuvintele neologice cu oa, ci face parte din silabe diferite” (p. 14-15). Distinsul lingvist concluzionează că „în condiţiile în care se vorbea la tot pasul despre influenţa binefăcătoare a limbii ruse…, când se promova insistent falsa teorie a unei limbi moldoveneşti de sine stătătoare, deosebite de română, când se ridica un zid artificial între limba română firească din România şi cea lâncezândă din Republica Moldova, nu trebuie să ne mire faptul că în dicţionarele normative erau propagate pe ici, pe colo şi nişte norme diferite, «specifice»” (p. 16). Or, „din momentul în care lumea ştiinţifică a recunoscut unitatea de limbă română vorbită de românii de pretutindeni, indiferent de fruntariile politice, normele limbii române literare trebuie să fie unele şi aceleaşi. Odată ce majoritatea dicţionarelor româneşti recomandă redarea lui oi din franceză prin oa şi pronunţarea acestei reuniri de sunete ca diftong, suntem datori să ne orientăm la această normă de pronunţare a lui oa – ca diftong, şi nu la cea rusească – de trecere a lui u şi a la silabe diferite (vocale în hiat)” (Ibidem).

Fragment din articolul Contribuţia lui Nicolae Mătcaş la cultivarea limbii române (în revista Limba română, nr. 3-4, anul XXII, 2012).

Sursa: GriARG

Comemorări: Victor Teleucă, prezentul continuu

Născut la 19 ianuarie 1932 la Cepeleuţi, judeţul Hotin (azi, raionul Donduşeni), Victor Teleucă a absolvit Institutul Pedagogic «Ion Creangă» din Chişinău (1958), după care a fost redactor la «Ţăranul sovietic» la Televiziunea Moldovenească, redactor-şef la săptămânalul «Cultura» (în 1977 – 1982 «Literatura şi arta»).

În cadrul prestigioaselor hebdomadare a militat pentru o limbă îngrijită şi pentru o literatură de înaltă ţinută artistică, realitate reflectată şi în frecventele convocări la organele de partid, culminând cu admonestări dure în 1974 şi în 1982, la şedinţa Biroului Comitetului Central al PCM din 3 august 1982 cerându-se organelor de rigoare «să evalueze faptele pătrunderii în presă, la televiziune şi radio a unor materiale dăunătoare din punct de vedere ideologic în urma reducerii vigilenţei politice… a tov. V.G. Teleucă, redactor al săptămânalului «Literatura şi arta»… » şi solicitându-se de la şefii mijloacelor de informare în masă, prin urmare şi de la numitul deja redactor-şef al «Literaturii şi artei», Victor Teleucă, «să-şi crească responsabilitatea personală pentru nivelul ideologico-literar şi artistic…» (Hotărârea Biroului CC al PCM a fost publicată recent, integral, în «Destin românesc» 2011, nr 3, p.144-150). Desecretizarea unor documente partinice, din categoria celui din care am citat, anihilează scornirile răutăcioase şi, principalul, mincinoase ale unor colegi de breaslă, nimerite şi în dicţionare şi istorii literare, că Victor Teleucă ar fi fost un slujitor al regimului comunist. În calitate de redactor şi chiar de simplu autor în condiţiile ideologiei de atunci, Teleucă a plătit un anumit tribut acelei ideologii în măsura în care nu s-a putut să nu plătească, dar incomparabil mai mic decât Aureliu Busuioc, să zicem, căruia ar fi nostim să i-l repunem cumva astăzi în cârcă distinsului octogenar. După ce, în 1983, Victor Teleucă a fost destituit, i-au apărut Scrierile alese, apoi, timp de 15 ani, nu a mai fost editat şi a ieşit la pensie cu doar 185 de lei. Astfel, învinuirea de susţinător al regimului defunct este o blasfemie în contextul dezvăluirilor recente, citate mai sus.

Un remarcabil plus de cunoaştere a creaţei scriitorului l-au constituit manifestările prilejuite de comemorarea celor 80 de ani din ziua naşterii lui Victor Teleucă. Startul evenimentelor a fost dat de conferinţa ştiinţifică din 12 ianuarie, de la Biblioteca Naţională, în cadrul căreia au vorbit Alexe Rău (moderator), academicienii Mihai Cimpoi şi Dumitru Matcovschi, alţi distinşi colegi de breaslă — Spiridon Vangheli, Mihail Gh.Cibotaru, Nicolae Dabija, compozitorul Tudor Zgureanu, pictorul Ion Daghi, ginerele scritorului, editorul postumelor teleuciene, Dumitru Gabură. Toţi au pus în lumină şi în valoare aspecte ale poeziei şi publicisticii excelentului poet, eseist şi traducător.

O serată impresionantă a avut loc la 16 ianuarie, la Muzeul Literaturii Române «Mihail Kogălniceanu». Moderată de Arcadie Suceveanu, preşedinte al USM, beneficiind de sosirea la Chişinău a eruditului cercetător al procesului literar basarabean, Theordor Codreanu, bazându-se şi pe contribuţia scriitorilor Ana Bantoş, Mihail Gh.Cibotaru, Traian Vasilcău, a altor preţuitori ai moştenirii lăsate de Victor Teleucă, manifestarea de la Muzeul Literaturii Române a fost însoţită de o amplă expoziţie de carte aparţinând scriitorului şi cercetătorilor care s-au aplecat cu dragoste şi recunoştinţă asupra antumelor şi postumelor teleuciene.

Apogeul acţiunilor comemorative l-a constituit conferinţa ştiinţifică din 19 ianuarie, ziua de naştere a scriitorului, organizată la Institutul de Filologie al AŞM. Aspecte esenţiale şi probleme complicate privind cercetarea moştenirii distinsului scriitor au fost dezvăluite de profesorul universitar Theodor Codreanu, care a prezentat şi cartea sa În oglinzile lui Victor Teleucă, doctorul habilitat în fiolologie Andrei Ţurcanu, care a conferenţiat pe tema Victor Teleucă dincolo de vreme, academicianul Mihai Cimpoi, reconstituind Cercul existenţial al lui Victor Teleucă. De altfel, Cimpoi a lansat propria definiţie a particularităţii scrisului teleucian – lirosofia – cu o particularitate definitorie a creaţiei lui Lucian Blaga, pe parcurs referindu-se şi la Tudor Arghezi, Ion Barbu, la alţi poeţi români, încadrându-l astfel pe distinsul scriitor basarabean în circuitul literar general românesc.

La conferinţa de la Institutul de Filologie au mai vorbit plasticianul Ion Daghi, ilustrator al cărţilor lui Victor Teleucă, compozitorul Tudor Zgureanu, autorul operei Decebal, pe versurile poetului, un alt compozitor remarcabil, Constantin Rusnac, şi – cu îngăduinţa dvs., stimaţi cititori - doctorul habilitat în filologie Ion Ciocanu, dezghiocând imagini insolite, de o reală profunzime ideatică şi de o actualitate stringentă în contextul nevoii de a conştientiza profund istoria nefalsificată a «blândei Basarabii».

Manifestări de comemorare a lui Victor Teleucă au avut loc la Centrul Academic Internaţional «Mihai Eminescu», la Biblioteca Publică «Onisifor Ghibu», în alte instituţii de cultură şi de învăţământ din Chişinău şi din republică. Numeroşi exegeţi şi simpli cititori ai creaţiei celui comemorat au apreciat contribuţia remarcabilului scriitor la evoluţia poeziei şi publicisticii româneşti din Basarabia, drept care, după cum s-a accentuat în cadrul comemorării, ar fi pe deplin justificat ca un bust al lui să-şi găsească locul binemeritat alături de cele ale lui Grigore Vieru, Nichita Stănescu şi Adrian Păunescu, pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău, iar o stradă din capitală să-i poarte numele.

Ion CIOCANU 

Sursa: Ziarul de Gardă

Sursa imaginilor: Ziarul de Gardă

Articol preluat de pe blogul Dincolo de literă...

Trist, Marele Vânt în Piaţa Diolei…